Arhivă

Am adus-o, s-a citit, s-a primit și pe urmă au început modificările (am un noroc la rescris, pe care nici dușmanilor nu li-l doresc). Acum a ieșit ceva interesant, nou și pentru mine pe alocuri (mă și plictisisem s-o rescriu de vreo șapte ori). O să vedeți peste câteva minute minunea și-o să fluierați, dar […]

Comedia Ancăi Bursan și a lui Gheorghe Panco este o operă crescută organic dintr-o experiență de viață cum sunt puține. Stărui asupra acestui fapt întrucât autorii datorează mult cunoașterii celor mai variate medii, ca și aptitudinii lor de a se identifica deplin cu cercuri sociale diverse. Ei au darul real al apropierii de oameni și […]

Piesa are o intrigă fals polițistă, de natură să menajeze atenția spectatorului leneș; tema generală depășește însă categoria suspensului. În realitate, Eugen Ionescu ridică din nou problema centrală a Moralei – problema Binelui și mai ales problema Răului. Dacă în trecut era greu de conciliat existența neîndoielnică a Răului în Univers, cu atotputernicia și cu […]

O piesă la fel de neașteptată ca expresivitate și ca modalitate structurală este Croitorii cei mari din Valahia „istorie apocrifă” de Al. Popescu. Odată cu această lucrare, drama istorică atinge mai clar condițiile de existență ale parabolei. Ceea ce săvârșesc încercările dramatice amintite este nu propriu-zis o interpretare a evenimentului din trecut, ci construirea unei […]

Cred că sunteți obișnuiți să considerați un om slab pe acela care nu poate spune nu, dar acest Galy Gay nu este de loc un om slab; dimpotrivă, el este foarte tare. El este, firește, atât de puternic numai după ce a încetat să mai fie o individualitate distinctă, el devine tare abia după ce […]

Forța comică a lui Machiavelli, expresivitatea dialogului său, rezidă în caracterul concret al situațiilor și al personajelor. Ilustrul scriitor florentin nu creează sisteme abstracte nici în lucrările științifice și cu atât mai puțin în cele literare. Ceea ce îl interesează mai presus de orice e „istoria”, adică realitatea, oamenii vii, întâmplările trăite, pasiunile aprinse. Mătrăguna […]

Ni se cere ca, în acest cuvânt al autorilor, să caracterizăm piesa noastră. În general e aproape imposibil să caracterizezi orice piesă și cu atât mai puțin propria ta piesă. Orice se poate face cu o piesă: se poate chiar și regiza, se poate eventual juca, se poate îmbunătăți și se poate strica, se poate […]

Iată cea mai bună piesă pe care Anouilh a dăruit-o teatrului de multă vreme încoace. Ultimele sale opere, demonstrând în continuare diabolicul său simț scenic, lăsau prin pesimismul lor fără speranță, prin spiritul lor părtinitor, arțăgos și provocant, o impresie de amărăciune incomensurabilă și incurabilă. Desigur, CHER ANTOINE, al cărei subtitlu „Iubirea ratată” e semnificativ, […]

…Iată-ne acum în Arca lui Sârbu. O metaforă, o parabolă, o anecdotă filozofică? Mai întâi de toate: o piesă contemporană. Piesa lui Sârbu avea nevoie de o „cheie“ așa cum și cea mai simplă melodie are nevoie de o cheie muzicală. Ca o simplă busolă. O piesă modernă are adesea soarta unei picturi moderne. E […]

În Alcor și Mona, iubitorii lui Mihail Sebastian vor regăsi atmosfera și personajele Stelei fără nume, în spiritul și foarte aproape de litera textului. Prelucrarea nu a trebuit să forțeze uși deschise. Cântecul și dansul s-au integrat extrem de firesc în universul acestui scriitor sensibil și inspirat, care știa să audă muzica galaxiilor și să […]