Ucigaș fără simbrie

de Eugène Ionesco
traducerea Marcel Aderca
Sala Mare

Piesa are o intrigă fals polițistă, de natură să menajeze atenția spectatorului leneș; tema generală depășește însă categoria suspensului. În realitate, Eugen Ionescu ridică din nou problema centrală a Moralei – problema Binelui și mai ales problema Răului. Dacă în trecut era greu de conciliat existența neîndoielnică a Răului în Univers, cu atotputernicia și cu bunătatea lui Dumnezeu, astăzi contradicția reapare în cadrul societății amputate de orice ideal metafizic, religios sau etic, societate în care Răul cel neplanificat reapare, distrugător și invincibil. Iată, în puține cuvinte, sensul contrastului dintre fericirile concrete ale cetății însorite și fascinația paralizantă a Ucigașului, insesizabil, dar omniprezent. Eugen Ionescu nu ne învață, ci mărturisește, nu explică, mulțumindu-se să se explice. (…)

Spectacolul este, mai presus de orice, spre cinstea regizorului Lucian Giurchescu și a întregului colectiv artistic. Întâi, din cauza alegerii; textul este de o rară frumusețe și capătă, în actualitate, străluciri, și valori noi. (…)

Scenografia lui Dan Nemțeanu a participat activ la creația generală, zvârlind în balanță greutatea unui talent și a unei inteligențe scenice demne să cuprindă și să exprime secretele acestui text rafinat.

Trei interpreți au avut roluri mai ample. Mircea Șeptilici a împlinit pe al său din actul I, cu aceeași măiestrie și cu aceeași precizie cu care a schițat o siluetă în actul III. (…) Mihai Fotino a fost, cu sobrietate clasică și fără efecte de melodramă, straniul și tulburătorul Eduard imaginat de Ionescu. Umorul Ninetei Gusti a servit textul portăresei și al coanei Pipa, cu acel brio, cu acea culoare populară de care puține actrițe pot face atât de scânteietoare risipă.

Dar Ucigaș fără simbrie este în primul rând Bérenger, primul Bérenger din opera lui Ionescu. Radu Beligan, actorul, directorul și animatorul, a trecut cu succes dificilul examen pe care și l-a impus. Sarcina nu a fost ușoară. (…)

Spectacolul de la Teatrul de Comedie este un spectacol modern de înaltă ținută. – N. Carandino, România Literară, 17 octombrie 1968

regia Lucian Giurchescu
scenografia Dan Nemţeanu
  
Data premierei1 octombrie 1968

Piesa are o intrigă fals polițistă, de natură să menajeze atenția spectatorului leneș; tema generală depășește însă categoria suspensului. În realitate, Eugen Ionescu ridică din nou problema centrală a Moralei – problema Binelui și mai ales problema Răului. Dacă în trecut era greu de conciliat existența neîndoielnică a Răului în Univers, cu atotputernicia și cu bunătatea lui Dumnezeu, astăzi contradicția reapare în cadrul societății amputate de orice ideal metafizic, religios sau etic, societate în care Răul cel neplanificat reapare, distrugător și invincibil. Iată, în puține cuvinte, sensul contrastului dintre fericirile concrete ale cetății însorite și fascinația paralizantă a Ucigașului, insesizabil, dar omniprezent. Eugen Ionescu nu ne învață, ci mărturisește, nu explică, mulțumindu-se să se explice. (…)

Spectacolul este, mai presus de orice, spre cinstea regizorului Lucian Giurchescu și a întregului colectiv artistic. Întâi, din cauza alegerii; textul este de o rară frumusețe și capătă, în actualitate, străluciri, și valori noi. (…)

Scenografia lui Dan Nemțeanu a participat activ la creația generală, zvârlind în balanță greutatea unui talent și a unei inteligențe scenice demne să cuprindă și să exprime secretele acestui text rafinat.

Trei interpreți au avut roluri mai ample. Mircea Șeptilici a împlinit pe al său din actul I, cu aceeași măiestrie și cu aceeași precizie cu care a schițat o siluetă în actul III. (…) Mihai Fotino a fost, cu sobrietate clasică și fără efecte de melodramă, straniul și tulburătorul Eduard imaginat de Ionescu. Umorul Ninetei Gusti a servit textul portăresei și al coanei Pipa, cu acel brio, cu acea culoare populară de care puține actrițe pot face atât de scânteietoare risipă.

Dar Ucigaș fără simbrie este în primul rând Bérenger, primul Bérenger din opera lui Ionescu. Radu Beligan, actorul, directorul și animatorul, a trecut cu succes dificilul examen pe care și l-a impus. Sarcina nu a fost ușoară. (…)

Spectacolul de la Teatrul de Comedie este un spectacol modern de înaltă ținută. – N. Carandino, România Literară, 17 octombrie 1968

regia Lucian Giurchescu
scenografia Dan Nemţeanu
  
Data premierei1 octombrie 1968
Distribuție
Mircea Şeptilici Arhitectul
Mircea Balaban Domnul Lelard
Constantin Băltăreţu Poliţai
Radu Beligan Berenger
Radu Cazan Tânărul demagog
Dumitru Chesa Poştaşul
Costel Constantinescu Demagog, Profesorul, Bătrânul
Mircea Constantinescu Domnul bătrân
Dorina Done Femeia
Mihai Fotino Eduard
Aurel Giurumia Tânărul demagog
Grigore Gonţa Ucigaşul
Nineta Gusti Portăreasa, Măicuţa Pipa
Mihai Pălădescu Călătorul cu maşina
Valentin Plătăreanu Al treilea demagog
Dem Savu Patronul bistroului, Călătorul cu avionul, Călătorul cu avionul
Sanda Toma Dany
Nicolae Turcu Al doilea demagog
Galerie