Svejk în al doilea război mondial

Întâlnirea cu Svejk în cel de-al doilea război mondial ne-a făcut multă plăcere, mai cu seamă că majoritatea îl cunoaștem, ca să zic așa, din primul război mondial.

După prima lectură însă s-au ridicat în fața colectivului o mulțime de semne de întrebare care cereau răspuns. Svejk parcă nu mai era cel cunoscut de noi. El își păstrează desigur, bonomia și într-o oarecare măsură, inconștiența cu care l-a înzestrat părintele său Hasek. Dar Brecht îl pune pe Svejk să trăiască în condițiile grele ale dictaturii hitleriste. Aparatul de stat nazist, creat special pentru a strivi cele mai dure personalități prinde la un moment dat în angrenajele sale pasta aparent maleabilă a cumsecadelui Svejk. Dar roțile dințate ale Gestapoului încep să macine în gol, devin neeficace împotriva lui Svejk deoarece el nu opune nici o rezistență fățișă. Angrenajele aparatului de stat fac un zgomot asurzitor, depunând efort să strivească o rezistență care refuză să se legitimeze ca atare. Aparenta docilitate a lui Svejk este arma cu care el demască fascismul. Trebuiau deci găsite mijloacele cele mai potrivite pentru a reda aceste sensuri și aceste situații, trebuia de asemenea găsit tonul just al piesei.

Au fost desigur și altfel de probleme, mai puțin importante, dar aproape la fel de greu de rezolvat.  – Amza Pellea

Personajul a scăpărat permanent scântei născute din contras­tul între aparenţa lui de nătâng greoi şi ironia atât de inteligentă şi tăioasă. Şi, dacă ne gândim că Svejk e una dintre marile figuri ale galeriei mondiale a satirei, simpla constatare că Scărlătescu „a fost” Svejk spune mai mult decât orice adjectiv. – Sergiu Fărcăşan, Scânteia,1962