Șeful sectorului suflete 1963

de Al. Mirodan

Sala Mare

O tânără chimistă, Magdalena, nemulțumită de stilul de viață pe care i-l impune tiranicul, egoistul și limitatul ei prieten, economistul Horațiu, visează în taină și cu regret la Gore, meteorolog modest și timid, dar dotat cu superioare trăsături sufletești și intelectuale, – un om pe care în ciuda anilor nu a încetat să-l iubească. Într-o zi, Gore reapare în închipuirea fetei sub înfățișarea neașteptată a unui activist însărcinat de sfatul popular să aducă fericirea în casele oamenilor. Mesajul pe care îl poartă cu sine „șeful sectorului suflete” este un mesaj de luptă pentru o viață demnă închinată creației. Magdalena angajează cu șeful sectorului suflete un dialog de-a lungul căruia reiese clar că inerția în gândire, munca fără elan, existența lipsită de satisfacțiile superioare ale culturii, cu un cuvânt tot ceea ce definește traiul ei alături de Horațiu sunt potrivnice unui program superior de viață și de fericire.
La capătul acestei dezbateri intime, Magdalena este decisă să rupă o relație de prietenie și de iubire cu Horațiu, care nu este de fapt o relație de prietenie și iubire, ci una de sclavie, de mediocritate și de abandon intelectual. La capătul acestei dezbateri intime Magdalena ajunge să se amorezeze de ființa abstractă, de năluca plăsmuită de imaginația ei aprinsă. În acest moment, Gore, ființa vie și reală, intervine din nou în viața Magdalenei și s-ar părea că niciun obstacol nu mai este de înfrânt, mai cu seamă că meteorologul o îndrăgește sincer și puternic. Dar Magdalena, orbită de personajul născocit de închipuirea ei, nu știe încă să primească și să răspundă așa cum trebuie la dragostea lui Gore, iar cei doi se despart. – nesemnat, sinopsis, 1962
Este o mare încântare să-l vezi pe Radu Beligan pe scenă și să pătrunzi în universul unui erou, călăuzit de talentul său personal și puternic, care-ți fixează personajul în memorie. – Valentin Silvestru, Contemporanul
„Șeful sectorului suflete” prilejuiește încă o realizare de înaltă ținută artistică a Teatrului de Comedie, care și-a făcut un punct de onoare din încurajarea și promovarea dramaturgiei originale românești. – Valeriu Rîpeanu, Scînteia
Exploziile de râs şi aplauzele ce însotesc aproape replica de replică spectacolul sunt dovada profundei salisfactii etice şi estetice pe care o provoacă. – Traian Șelmaru, Teatrul, 1964

regia Moni Ghelerter

scenografiaDan Nemţeanu

ilustraţia muzicală Romeo Chelaru

asistent regie Anca Livescu

Data premierei21 septembrie 1963

Galerie foto Mass Media Turnee și premii

O tânără chimistă, Magdalena, nemulțumită de stilul de viață pe care i-l impune tiranicul, egoistul și limitatul ei prieten, economistul Horațiu, visează în taină și cu regret la Gore, meteorolog modest și timid, dar dotat cu superioare trăsături sufletești și intelectuale, – un om pe care în ciuda anilor nu a încetat să-l iubească. Într-o zi, Gore reapare în închipuirea fetei sub înfățișarea neașteptată a unui activist însărcinat de sfatul popular să aducă fericirea în casele oamenilor. Mesajul pe care îl poartă cu sine „șeful sectorului suflete” este un mesaj de luptă pentru o viață demnă închinată creației. Magdalena angajează cu șeful sectorului suflete un dialog de-a lungul căruia reiese clar că inerția în gândire, munca fără elan, existența lipsită de satisfacțiile superioare ale culturii, cu un cuvânt tot ceea ce definește traiul ei alături de Horațiu sunt potrivnice unui program superior de viață și de fericire.
La capătul acestei dezbateri intime, Magdalena este decisă să rupă o relație de prietenie și de iubire cu Horațiu, care nu este de fapt o relație de prietenie și iubire, ci una de sclavie, de mediocritate și de abandon intelectual. La capătul acestei dezbateri intime Magdalena ajunge să se amorezeze de ființa abstractă, de năluca plăsmuită de imaginația ei aprinsă. În acest moment, Gore, ființa vie și reală, intervine din nou în viața Magdalenei și s-ar părea că niciun obstacol nu mai este de înfrânt, mai cu seamă că meteorologul o îndrăgește sincer și puternic. Dar Magdalena, orbită de personajul născocit de închipuirea ei, nu știe încă să primească și să răspundă așa cum trebuie la dragostea lui Gore, iar cei doi se despart. – nesemnat, sinopsis, 1962
Este o mare încântare să-l vezi pe Radu Beligan pe scenă și să pătrunzi în universul unui erou, călăuzit de talentul său personal și puternic, care-ți fixează personajul în memorie. – Valentin Silvestru, Contemporanul
„Șeful sectorului suflete” prilejuiește încă o realizare de înaltă ținută artistică a Teatrului de Comedie, care și-a făcut un punct de onoare din încurajarea și promovarea dramaturgiei originale românești. – Valeriu Rîpeanu, Scînteia
Exploziile de râs şi aplauzele ce însotesc aproape replica de replică spectacolul sunt dovada profundei salisfactii etice şi estetice pe care o provoacă. – Traian Șelmaru, Teatrul, 1964