Piesa dezvăluie cu mijloace comice, viața agitată a satului contemporan, cu tipologia lui actuală și frământările ce-i sunt proprii. O primă observație care ar trebui făcută despre conținutul comediei lui Sütő András, este că personajele ei luptă pentru fericire. Fericirea este înțeleasă însă în chip diferit. Unii o văd în bani peșin, în câștigul imediat, alții privesc mai departe și leagă fericirea de întărirea și dezvoltarea gospodăriei colective. Iată un conflict real pe care dramaturgul știe să-l urmărească în implicațiile lui psihologice. Mădăraș, președintele gospodăriei agricole colective „Progresul“ dintr-un sat ardelenesc, este un adept al fericirii bazate pe bani peșin. Sfetnicul său este contabilul Golovics, tip versatil, cu o ascendență clericală, de o limbuție agasantă. Președintele și contabilul propagă ideea banului peșin și a fericirii imediate.
Când se pune problema unificării celor două gospodării din sat, partizanii banului peșin se opun cu vehemență, fac caz de autoritatea lor, dar lucrurile își urmează cursul firesc și viclenia lui Golovics și încăpățânarea lui Mădăraș nu le pot opri. Președintele este om cinstit, dar neștiutor, și niciodată neștiința nu poate întrece înțelepciunea. Autoritatea ei este de scurtă durată. El nu interzice nimic… dar, cum singur mărturisește… împiedică tot. L-a câștigat spiritul negustoresc al contabilului, setea banului peșin. – Eugen Simion
Când am plecat în Ardeal să ne familiarizăm cu viața țăranilor din această parte a țării, nu credeam nici o clipă că ne vom întâlni aici chiar de la primii pași cu eroii și întâmplările piesei lui Sütő András. A fost însă suficient să trecem prin câteva sate și să stăm de vorbă cu oamenii ca să regăsim, întocmai, faptele, personajele și atmosfera comediei pe care o puneam în scenă. – Dan Nemțeanu