… dar inutil, la urma urmei, să fac mărturisiri atunci când spectacolul rămâne cea mai autorizată și mai completă confesiune.
Dacă ar fi totuși să profit de prilejul pe care-l oferă un program aș evidenția în primul rând modul inteligent, firesc și convingător în care piesa înfățișează și demonstrează incompatibilitatea dintre vechi și nou, faptul că fiecare realizare socială a timpului nostru devine, implicit o victorie a moralei noi, socialiste asupra individualismului, afacerismului, meschinăriei…
… în sfârșit că marile bucurii ale anilor pe care-i trăim ne devin accesibile numai atunci când, din punct de vedere etic, ne ridicăm la cerințele epocii noastre, la demnitatea și integritatea ei umană. – D. Esrig, Caiet program