Fizicienii

de Fr. Dürrenmatt

traducerea Aurel Buteanu

Sala Mare

[despre „Fizicienii”]
Conținutul fizicii îi interesează pe fizicieni, rezultatele ei interesează întreaga umanitate.
Ceea ce interesează pe toți oamenii poate să fie rezolvat numai de către întreaga omenire.
Încercările singulare de a rezolva pe cont propriu ceea ce se referă la întreaga omenire sunt condamnate la eșec. – Fr. Dürrenmatt
„Fizicienii” rup firul creației tradiționale a lui Dürrenmatt și irump în actualitate, punând o problemă gravă, cea mai gravă problemă a lumii de azi: războiul. Scriitorul ia atitudine directă împotriva folosirii energiei nucleare în scopuri războinice, apelând la rațiunea oamenilor, pronunțându-se pentru o politică de pace. În „Fizicienii” Dürrenmatt atacă mecanismul intern al capitalismului și-l acuză în numele faptului că el este generator de războaie. Dramaturgul, convins de răspunderea ce o are omul de artă contemporan, de datoria sa de a nu sta impasibil în fața unei tragedii ce poate implica destinul omenirii întregi, atrage atenția asupra consecințelor incalculabile pe care le poate avea aservirea științei de către marile monopoluri interesate în dezlănțuirea unei conflagrații mondiale.
Așa dar Dürrenmatt nu numai că renunță, în cazul „Fizicienilor”, la parabolă și adoptă un limbaj mai direct și o construcție dramatică mai clară, dar el iese din rezerva sa obișnuită pe plan cetățenesc și face declarații într-un domeniu evitat până atunci. – Al. Gîrneață, caiet program
„Fizicienii” are două filoane pe care aș vrea să le relev și să le unesc în spectacol. Mai întâi filonul grav, acuzator, dezbaterea de mare tensiune cu privire la răspunderea oamenilor de știință — și în genere a oamenilor — față de propria lor creație, necesitatea de a împiedica pe maniacii atomici să se îmbete de propria lor putere. Apoi factura polițistă a intrigii, condusă palpitant cu suspensie și șocuri dramatice abil plasate. Piesa începe pe un ton amuzant, dar pe parcurs zâmbetul inițial se preface în sarcasm, avertizând asupra seriozității problematicei abordate. […]
În strânsă conlucrare cu scenograful Dan Nemțeanu, ne străduim să desfășurăm acțiunea într-un cadru realist, păstrând aparența firescului cotidian. Pe acest fundal, și în contrast cu el, vom încerca să reliefăm momentele cheie, expresia filozofică a textului, într-o tratare mai marcat convențională. – Lucian Giurchescu

regiaLucian Giurchescu

scenografia Dan Nemţeanu

asistent regie Anca Livescu

Data premierei17 iunie 1965

Galerie foto Mass Media Turnee și premii

[despre „Fizicienii”]
Conținutul fizicii îi interesează pe fizicieni, rezultatele ei interesează întreaga umanitate.
Ceea ce interesează pe toți oamenii poate să fie rezolvat numai de către întreaga omenire.
Încercările singulare de a rezolva pe cont propriu ceea ce se referă la întreaga omenire sunt condamnate la eșec. – Fr. Dürrenmatt
„Fizicienii” rup firul creației tradiționale a lui Dürrenmatt și irump în actualitate, punând o problemă gravă, cea mai gravă problemă a lumii de azi: războiul. Scriitorul ia atitudine directă împotriva folosirii energiei nucleare în scopuri războinice, apelând la rațiunea oamenilor, pronunțându-se pentru o politică de pace. În „Fizicienii” Dürrenmatt atacă mecanismul intern al capitalismului și-l acuză în numele faptului că el este generator de războaie. Dramaturgul, convins de răspunderea ce o are omul de artă contemporan, de datoria sa de a nu sta impasibil în fața unei tragedii ce poate implica destinul omenirii întregi, atrage atenția asupra consecințelor incalculabile pe care le poate avea aservirea științei de către marile monopoluri interesate în dezlănțuirea unei conflagrații mondiale.
Așa dar Dürrenmatt nu numai că renunță, în cazul „Fizicienilor”, la parabolă și adoptă un limbaj mai direct și o construcție dramatică mai clară, dar el iese din rezerva sa obișnuită pe plan cetățenesc și face declarații într-un domeniu evitat până atunci. – Al. Gîrneață, caiet program
„Fizicienii” are două filoane pe care aș vrea să le relev și să le unesc în spectacol. Mai întâi filonul grav, acuzator, dezbaterea de mare tensiune cu privire la răspunderea oamenilor de știință — și în genere a oamenilor — față de propria lor creație, necesitatea de a împiedica pe maniacii atomici să se îmbete de propria lor putere. Apoi factura polițistă a intrigii, condusă palpitant cu suspensie și șocuri dramatice abil plasate. Piesa începe pe un ton amuzant, dar pe parcurs zâmbetul inițial se preface în sarcasm, avertizând asupra seriozității problematicei abordate. […]
În strânsă conlucrare cu scenograful Dan Nemțeanu, ne străduim să desfășurăm acțiunea într-un cadru realist, păstrând aparența firescului cotidian. Pe acest fundal, și în contrast cu el, vom încerca să reliefăm momentele cheie, expresia filozofică a textului, într-o tratare mai marcat convențională. – Lucian Giurchescu