Burghezul gentilom

Acțiunea piesei se petrece în casa domnului Jourdain. Unitatea de loc o înțelegem nu printr-un hall veșnic prezent, ci printr-un loc de joc, în care actorii se mișcă liberi și în care acțiunea și caracterele „comandă“ uși, ferestre, loc de repetiție sau pentru dragoste. Domnul Jourdain pleacă în oraș să-și arate veșmintele, îndrăgostiții nu dau buzna în mijlocul casei, oaspeților li se prezintă încăperile, mamamușiul trebuie să uite pentru o clipă că e la Paris, numai noi spectatorii trebuie să avem mereu prezent un domiciliu de burghez, ce-și schimbă aspectul rămînînd unitar. Nu „stilul“ Molière trebuie să primeze, ci ideile lui Molière care se transmit fie direct, simplu, ca în teatrul popular, fie ușor alambicate de pretențiile, incertitudinile, șiretenia sau prostia personajelor. – Lucian Giurchescu, Note de regizor

Poate n-o să credeți, poate o să vedeți în rîndurile ce urmează o exagerare permisă numai celor ce improvizează în jurul rampei, dar mie mi se pare că excepționalul actor de comedie este și un mare tragedian. Scena finală a acestui spectacol, cînd în jurul domnului Jourdain niște iele turcești, confecționate în imaginația unor excroci îl amețesc pe burghezul cel prost, a fost jucată cu o mare forță de transfigurare de către Birlic. El slăbește văzînd cu ochii prin inspirație, ochii săi se ridică spre tavan și fața sa ridicolă aflată sub turbanul imens nu mai stîrnește rîsul, ci lacrima. Transfigurarea este cutremurătoare și rămîne exemplară. Aici Birlic trece de text și zguduie sala. – Eugen Barbu, Reflector, 4 martie 1961

 Nu putem omite un fapt exemplar scos la iveală de repetiţii, şi anume, analiza foarte serioasă (consemnată în diverse „minute”), făcută fiecărui interpret în parte. (…)  De la repetiții la premiere, multe lucruri s-au închegat în valoroase momente scenice. Dintre acestea ne-au rămas eu deosebire în memorie lecţia profesorului de filozofie, în care cuplul Gr. Vasiliu-Birlic şi Mircea Constantinescu realizează o  suculentă şarjă la adresa ignoranţei şi a fatalităţii, întîlnirea dintre domnul Jourdain eu personajele care întruchipează victoriosul bun simţ, şi mai ales scena-balet a „capriciilor dragostei”, jucată cu vervă de Val. Plătăreanu (Cléonte), A. Cioranu (Covielle), Sanda Toma (Lucilie) şi Vasilica Tastaman (Nicole). – B. Elvin, Revista Teatrul, nr. 3, 1961