Prietena mea Pix

E aproape un an de cînd am citit pentru prima oară „Prietena mea Pix“. Piesa m-a cucerit de la început prin limpezimea problemelor, prin veridicitatea personajelor, şi prin deosebita calitate literară a textului. Autorul făcea ample incursiuni în psihologia personajelor, le obliga să-şi confrunte poziţiile şi din această confruntare concluzia apărea de la sine sclipitoare, adevărată, convingătoare. E drept că prima lectură se izbea de anumite dificultăţi. Preţuitul nostru romancier Galan îşi făcea debutul în dramaturgie şi temător că laconismul teatral ar putea sărăci amploarea vieţii sufleteşti a eroilor săi, făcea în piesă sumedenie de precizări şi referiri, în marea majoritate a cazurilor în paranteză, care explicitau, îngreunînd însă lectura. Aveam nevoie de o versiune mai scenică şi acest lucru Teatrul de Comedie adoptînd o atitudine activă, creatoare faţă de text l-a făcut împreună cu autorul. Din piesă au căzut multe cuvinte, ne vom strădui însă ca în spectacol să rămînă ideile, spiritul lor. Dacă vom reuşi înseamnă că versiunea Teatrului de Comedie e bună, că s-a eliminat ceea ce era neteatral, păstrîndu-se totuşi intactă vigoarea, poezia şi densitatea ideologică a acestei piese preţioase. – Radu Penciulescu

Personajele se bucură de o bună interpretare, reprezentative fiind îndeosebi creațiile lui Ștefan Ciubotărașu (Mastacan) și Vasilica Tastaman (Pix). Ciubotărașu-Mastacan este un personaj complex, cu treceri foarte inteligent marcate artisticeste de la o stare de spirit la alta, de o vitalitate deosebită. Aceeași vitalitate și un umor nuanțat manifestă Vasilica Tastaman, optimist avînd îndeletnicirea dreptate pe scenă prin convingerea cu care își susține replicile, prin dezinvoltura jocului. Remarcăm compozițiile realizate de Turie Darie (într-un rol caricatural, Solmu, surprins cu umor) și de Al. Lungu (Cujbă). – Călin Căliman