Deși este o comedie provocată de o sinuoasă linie genealogică, spectacolul Fierarii ridică o serioasă și complexă problemă, și anume aceea a consecințelor marilor evenimente istorice în viețile mărunte ale oamenilor de rând. Pornind de aici, spectacolul trimite la o reală înfrățire europeană, care, oricât de întâmplătoare ar fi la nivel genetic, stă la baza conviețuirii spirituale într-o Europă Unită.
Am scris comedia Fierarii după principiile tragediei antice, numai că am răsturnat o situație tragică în esență, așa că ea a încetat să mai fie tragică. Ca și în tragedia antică, și în Fierarii tot ceea ce ține de esență s-a întâmplat mai demult, iar ceea ce se prezintă în fața cititorilor – sau a spectatorilor – sunt doar consecințele celor întâmplate. Această comedie seamănă cu un concert cântat pe o singură coardă sau cu Bolero-ul lui Ravel, în care tema variază și se multiplică. Prin această multiplicare, amplificare, realul se transformă în absurd, care devine mai convingător decât tot ceea ce este cu adevărat real. Cum comicul și tragicul sunt ca două surori gemene, în această comedie apar deseori în același timp pe scenă, ajutându-se una pe cealaltă să aducă la nonsens orice război, orice manifestare de ură și orice naționalism. – Miloš Nikolić
Deși este o comedie provocată de o sinuoasă linie genealogică, spectacolul Fierarii ridică o serioasă și complexă problemă, și anume aceea a consecințelor marilor evenimente istorice în viețile mărunte ale oamenilor de rând. Pornind de aici, spectacolul trimite la o reală înfrățire europeană, care, oricât de întâmplătoare ar fi la nivel genetic, stă la baza conviețuirii spirituale într-o Europă Unită.
Am scris comedia Fierarii după principiile tragediei antice, numai că am răsturnat o situație tragică în esență, așa că ea a încetat să mai fie tragică. Ca și în tragedia antică, și în Fierarii tot ceea ce ține de esență s-a întâmplat mai demult, iar ceea ce se prezintă în fața cititorilor – sau a spectatorilor – sunt doar consecințele celor întâmplate. Această comedie seamănă cu un concert cântat pe o singură coardă sau cu Bolero-ul lui Ravel, în care tema variază și se multiplică. Prin această multiplicare, amplificare, realul se transformă în absurd, care devine mai convingător decât tot ceea ce este cu adevărat real. Cum comicul și tragicul sunt ca două surori gemene, în această comedie apar deseori în același timp pe scenă, ajutându-se una pe cealaltă să aducă la nonsens orice război, orice manifestare de ură și orice naționalism. – Miloš Nikolić
