Teatrul de Comedie

     După ezitări, am decis să co-optez tehnologia, ca universul complex shakespearian să fie  mai ușor recognoscibil într-un context contemporan, ca sub o lupă. Astfel vedem mărite pe ecran două lumi: una a politicienilor și a celor sus-puși, cu interesele, ambițiile și jocurile lor stupide de putere, și alta, a lui Beatrice și Benedick, care, într-o conjunctură viciată, în care dragostea a fost devalorizată și trivializată, au nevoie de probe și verificări multiple pentru a ajunge să creadă în existența ei.  
     Dar camerele video amintesc și de un factor în creștere în zilele noastre: supravegherea. Suntem invadați de armate virtuale, intimitatea fiecăruia poate fi oricând violată.

     În jurul nostru e prea mult zgomot: cel dinafară (al traficului agitat - și nu doar rutier - plin de sirene și claxoane asurzitoare; vacarmul neîntrerupt al emisiunilor TV, unde toți latră și nimeni nu ascultă pe nimeni; cel iritant de obositor al mall-urilor, etc.) și cel dinăuntru (al ambițiilor și conflictelor personale care se ceartă între ele, fără o rezoluție). Când, totuși furtuna se liniștește, ne dăm seama uneori că totul a fost... pentru nimic, ca  titlul piesei din seara aceasta.

    E un titlu de piesă aparent ironic. Și totuși, cred că Shakespeare are altă intenție. Cuvântul nimic  are  o semnificație complexă: când ne desprindem de tot ce nu e necesar și vedem cât de absurd și inutil a fost zgomotul, înțelegerea profundă a faptului că a fost pentru nimic, în mod curios, ne liniștește, ne dă gustul unei posibile eliberări. Teatrul poate oferi acest gust trecător dar adevărat al libertății.

ANDREI ȘERBAN