
Beatrice
Sabrina Iașchevicic /
Ioana Flora
Benedick
Emilian Opreac /
Conrad Mericoffer
Don Pedro
Liviu Pintileasa
Claudio
Lucian Ionescu
/
Bogdan Cotleț
Leonato, guvernatorul Messinei
Alexandru Conovaru
Hero
Anca Dumitra
/
Alina Rotaru
Margareta
Dorina Chiriac
/
Ana Bianca Popescu
Don John
Bogdan Cotleț
/
Anghel Damian
Borachio
Dragoș Huluba
/
Dan Rădulescu
Ursula/ Grefierul
Andreea Samson
/
Antonia Boantă
Conrada
Andrada Corlatc /
Flavia Giurgiu
Dogberry-Coarnă
Dan Rădulescu
/
Silviu Debu
Verges-Aguridă
Șerban Georgevici
Bodyguardul/ un polițist
Mihai Nițăc
Prezentatorul/ Mesagerul/ Baltazar/ Părintele Francisc/ un polițist
Alexandru Bogdanc

Mult zgomot pentru nimic
de William Shakespeare
adaptare (nepermis de liberă) de Daniela Dima și Andrei Șerban pornind de la o traducere de Lucia Verona


Regia | Andrei Șerban |
Regizor secund | Daniela Dima |
Decor și video | Andu Dumitrescu |
Costume | Doina Levintza |
Muzica originală | Raul Kusak |
Coregrafia | Ștefan Lupu |
Asistență regie | Dorina Chiriac |
foto | Adi Bulboacă |
După ezitări, am decis să co-optez tehnologia, ca universul complex shakespearian să fie mai ușor recognoscibil într-un context contemporan, ca sub o lupă. Astfel vedem mărite pe ecran două lumi: una a politicienilor și a celor sus-puși, cu interesele, ambițiile și jocurile lor stupide de putere, și alta, a lui Beatrice și Benedick, care, într-o conjunctură viciată, în care dragostea a fost devalorizată și trivializată, au nevoie de probe și verificări multiple pentru a ajunge să creadă în existența ei.
Dar camerele video amintesc și de un factor în creștere în zilele noastre: supravegherea. Suntem invadați de armate virtuale, intimitatea fiecăruia poate fi oricând violată.
În jurul nostru e prea mult zgomot: cel dinafară (al traficului agitat - și nu doar rutier - plin de sirene și claxoane asurzitoare; vacarmul neîntrerupt al emisiunilor TV, unde toți latră și nimeni nu ascultă pe nimeni; cel iritant de obositor al mall-urilor, etc.) și cel dinăuntru (al ambițiilor și conflictelor personale care se ceartă între ele, fără o rezoluție). Când, totuși furtuna se liniștește, ne dăm seama uneori că totul a fost... pentru nimic, ca titlul piesei din seara aceasta.
E un titlu de piesă aparent ironic. Și totuși, cred că Shakespeare are altă intenție. Cuvântul nimic are o semnificație complexă: când ne desprindem de tot ce nu e necesar și vedem cât de absurd și inutil a fost zgomotul, înțelegerea profundă a faptului că a fost pentru nimic, în mod curios, ne liniștește, ne dă gustul unei posibile eliberări. Teatrul poate oferi acest gust trecător dar adevărat al libertății.
ANDREI ȘERBAN

