Teatrul de Comedie


             

Raul Dragobete, actor
Valentin Teodosiu

Narcis Pasăre, fost boxer
George Mihăiţă

Crinu Săndoi, bancher
Florin Dobrovici

Violeta Drăghici, psihiatru
Delia Seceleanu

Angelica, bucătăreasă
Virginia Mirea

Directorul
Şerban Georgevici


Clinica
de Adrian Lustig

Data premierei:
Durata spectacolului:


JOCUL DE-A NEBUNII
Prezumţia de sănătate mintală e mai subţire decât prezumţia de nevinovăţie. Sănătoşii nu interesează pe nimeni. În schimb nebunii...
Sănătoşii sunt plicticoşi, nebunii sunt interesanţi.
Sănătoşii sunt nebunii care n-au clacat încă. Nebunii sunt sănătoşii care şi-au pierdut răbdarea.
În România, sunt două milioane de depresivi.
Cel care i-a numărat a înnebunit deja.
Şi totuşi, cu atâţia depresivi la un loc, ungurii ne depăşesc la rata de sinucideri. Dar facem totul ca să-i întrecem. Măcar la asta...
Am ajuns să trăim cu toţii într-o clinică mare şi veselă.
Care ne place la nebunie... Şi care ne dă forţa să ne îmbrăcăm zilnic cămaşa...
Şi atunci, dacă România e clinica mare, de ce n-ar fi Clinica o Românie redusă la scară?
Cu personaje care frizează nebunia ca să poată supravieţui.
Prefaceţi-vă că-i credeţi, o să îndure mai uşor.
Nu, n-aţi greşit teatrul: urmează să vedeţi o comedie.
Pe care un nebun de director, George Mihăiţă, a riscat s-o pună în repertoriu.
Deşi autorul e român, în viaţă şi a mai avut şi nebunia să nu plece din ţară. Alta era situaţia dacă ar fi scris comedia asta la Paris: risc zero, cronici neurastenice.
Chiar, de ce-oi fi scris eu piesa asta?
Ca să fac pe nebunu’, de ce altceva?
Terapie plăcută!                                                                                                                                                                                                                     
Adrian Lustig
 
 
Suntem contemporanii unui societăţi de tip kafkian în care noţiunea de absurd şi-a pierdut sensul...
O lume alienată, debusolată... unde dramele noastre devin banale... comice aş spune, iar această comedie a existenţei noastre se naşte din realitatea curentă în care ne manifestăm.
Ca să traim ne luptăm să fim campioni la sinucidere
Ne chinuim să devenim neajutoraţi.
Suntem pacienţii unei lumi în care posibilii ei lecuitori sunt cel puţin la fel de bolnavi. Se pare ca nu ne rămâne decât să râdem ca nebunii...
Nebunia ca formă de salvare...
Spectacolul îndrăzneşte să ne dezvăluie această lume ce se ascunde sub perdeaua deloc discretă a democraţiei... fie ea şi din România.
Aurel Palade