Teatrul de Comedie



Mass Media
Fierarii

Gabriela Hurezean - Muze și arme

Ca de obicei, Mălăele stoarce haz din orice: dintr-o tăcere, dintr-o uimire, dintr-un amănunt al decorului, dintr-o nuanță a intonației. Sigur că nu ratează ocazia de a îmbogăți textul cu mici inserturi/aluzii legate de prezentul nostru, îndreptând ace fine spre șovinism, naționalism bulbucat, ură, economie capitalistă prost înțeleasă etc. ...citeste mai departe



Alina Epîngeac - Yorick

Cei patru actori se armonizează şi îşi fac cumva loc pentru mici recitaluri de virtuozitate. Cheia comună de joc este asumarea 100% şi auto-ironia. Horaţiu Mălăele (Grigore) ştie când să izbucnească, ştie când să comenteze o replică a partenerilor, când să puncteze cu un gest, când să amplifice efectul comic prin repetiţii, ştie toate soluţiile corecte pentru a obţine rezultatul dorit. Şi se foloseşte de ele cu inteligenţă scenică şi implicare. Foarte precis, cu umor inteligent şi cumva tonic în rol. George Mihăiţă (Peter) a micşorat cumva cu o viteză ritmul personajului şi această lentoare vine în contra-punct cu agitaţia partenerului său. Cumva mocnit, aşezat, cumpătat, livrează replicile ca pe explicaţii de efect... Maia Morgenstern (Matilda) este punctul focal în scenă – joacă în plin fără să devină ostentativă. Menţine un echilibru foarte fragil între adevărul intenţiilor şi îngroşarea excesivă a formei... Valentin Teodosiu (Ivan) este virgula din scena finală; o apariţie de efect, în acord cu acelaşi abrud controlat al unor personaje caricaturale care se iau foarte în serios. ...citeste mai departe



Răzvana Niță - Revista Teatrală Radio

În ciuda aparenţelor, ”Fierarii” nu e doar un spectacol care binedispune, căci dincolo de poantă, gag şi hohot de râs, tema este una majoră iar în spatele mecanismelor comice orchestrate de Horaţiu Mălăele şi susţinute cu virtuozitate şi farmec de către toţi protagoniştii, descoperim valabilitatea unor adevăruri profund umane care emoţionează, bulversează şi chestionează realitatea imediată. ...citeste mai departe



Ileana Lucaciu - Blog Spectator

Horațiu Mălăele construiește nuanțat personajul Grigorie, un om simplu care încearcă să deslușească ițele iscate de venirea lui Peter în familia sa. Actorul tratează dramatic situația și evident, rezultatul e comic. Cu un timid accent maghiar în vorbire, George Mihăiță îl prezintă pe Peter cum trăiește intens emoția reîntâlnirii cu Matilda, dar și situația complicată a dezvăluirilor. Intervenția din final a lui Ivan, e realizată admirabil de Valentin Teodosiu, prin ținută și susținerea relațiilor cu cei întâlniți. Cei patru actori redau merituos povestea fierarilor destoinici, oameni simpli cărora războiul le-a lăsat … urme, ca și multor alți oameni simpli, trăitori astăzi într-o altă lume, confuză în manifestări. (...)Remarcabil se achită cei patru actori de personajele care le revin. Maia Morgenstern în Matilda, soția lui Grigorie, realizează un rol excelent. Actrița dezvoltă cu credință interioară lupta Matildei de lămurire a soțului, că nu l-a înșelat în cei patru ani în care el a fost pe front în Rusia, completată și cu emoția reîntâlnirii cu Peter. Din nou, Maia Morgenstern demonstrează că este o actriță de rară complexitate și poate aborda credibil, atât genul comic, cât și pe cel dramatic. ...citeste mai departe




Fierarii
după Miloš Nikolić

Data premierei: 23 martie 2018
Durata spectacolului: 1h10 (fără pauză)

regia Horațiu Mălăele
scenografia Maria Miu
muzica George Marcu
traducerea Veronica Lăzăreanu
foto Adrian Nuță

Deși este o comedie provocată de o sinuoasă linie genealogică, spectacolul Fierarii ridică o serioasă și complexă problemă, și anume aceea a consecințelor marilor evenimente istorice în viațile mărunte ale oamenilor de rând. Pornind de aici, spectacolul trimite la o reală înfrățire europeană, care, oricât de întâmplătoare ar fi la nivel genetic, stă la baza conviețuirii spirituale într-o Europă Unită.


Am scris comedia Fierarii după principiile tragediei antice, numai că am răsturnat o situație tragică în esență, așa că ea a încetat să mai fie tragică. Ca și în tragedia antică, și în Fierarii tot ceea ce ține de esență s-a întâmplat mai demult, iar ceea ce se prezintă în fața cititorilor – sau a spectatorilor – sunt doar consecințele celor întâmplate. Această comedie seamănă cu un concert cântat pe o singură coardă sau cu Bolero-ul lui Ravel, în care tema variază și se multiplică. Prin această multiplicare, amplificare, realul se transformă în absurd, care devine mai convingător decât tot ceea ce este cu adevărat real. Cum comicul și tragicul sunt ca două surori gemene, în această comedie apar deseori în același timp pe scenă, ajutându-se una pe cealaltă să aducă la nonsens orice război, orice manifestare de ură și orice naționalism. (Miloš Nikolić)