Istoric

Teatrul de Comedie

1961   

    Spectatorii din seara de 5 ianuarie 1961 au avut parte de o reprezentație cu totul nouă, de o piesă inedită Celebrul 702, a unui dramaturg aflat în plină ascensiune, Alexandru Mirodan, în regia lui Moni Ghelerter - cel care montase pentru prima dată Ultima oră a lui Mihai Sebastian, în 1946; cu un subiect de actualitate (cazul celebrului gagster Caryl Chessman, condamnat la moarte în SUA) și cu o doză de umanitarism universal în care estompează concesiile făcute regimului, spectacolul a fost un succes confirmat și de presă și de mărturiile ulterioare, printre cei care au înțeles semnificația și importanța inaugurării acestui teatru aflându-se poetul și gazetarul de prestigiu Tudor Arghezi, care, vorbind despre Teatrul de Comedie, spunea: Nu deschidem numai un teatru, ci, dacă ni-i permis, și o universitate a humorului și a bucuriei (Contemporanul).
    Despre spectacol s-a scris în presa rusească, maghiară, italiană și germană și ulterior, teatre din Leningrad, Budapesta, Varșovia și Havana, surprinse de spectacolul bucureștean, au montat piesa lui Al. Mirodan.


1962   

    La începutul anului 1962, Celebrul 702 avea deja 250 de reprezentații la activ. În același an, la Buftea, a fost produsă versiunea cinematografică a piesei. O lună mai târziu de la deschiderea teatrului, s-a jucat premiera spectacolului Burghezul gentilom de Molière, în regia lui Lucian Giurchescu, cu Grigore Vasiliu Birlic în rolul principal - semn al sprijinului său dat teatrului recent înființat.

1963

    Spectacolul Umbra de Evghenii Șvarț, în regia lui David Esrig (1963), la câteva luni de la premieră, a prilejuit o discuție publică, găzduită de numărul din septembrie al revistei Teatrul, în care au semnat cronici, recenzii sau opinii, printre alții, Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig, Sanda Toma și Amza Pellea. S-a spus că spectacolul lui D. Esrig a șocat, solicitând din partea actorului o pregătire cu totul specială (Dinu Cernescu), s-a vorbit despre îndrăzneala calculată a regizorului și conformă cu piesa (Niki Atanasiu), iar despre Gh. Dinică (interpretul Umbrei) că a înțeles foarte bine ce trebuie să comunice publicului și a ales pentru aceasta procedee, gesturi, accente (...) adecvate întregii tonalități a spectacolului (Vicu Mîndra). Gh. Dinică mai spunea că pregătirea acelui rol a echivalat cu mai mulți ani de studiu. Cu ocazia turneului din URSS, redactorul șef al publicației Teatr din Moscova, I. Pimenov, considera reprezentația Teatrului de Comedie printre cele mai bune spectacole cu această piesă.

1964   

    Fiind de notorietate exigența lui E. Ionesco în privința montării pieselor sale, spectacolul Rinocerii din 1964, a fost un veritabil test pentru actori și pentru regizorul Lucian Giurchescu. Test trecut cu brio, după cum avea să afirme chiar intransigentul dramaturg, cu ocazia reprezentației de la Théâtre des Nations: Este într-adevăr o idee excelentă să sugerezi rinocerii fără să-i arăți pe scenă. Oamenii au crezut astfel mult mai mult în rinocerii pe care nu îi vedeau decât în rinoceri de carton. Simbolul a fost mult mai evident în acest fel. Pot spune că a fost un spectacol jucat admirabil. Actrița și jurnalista Jacqueline Cartier, comparând spectacolul lui Jean Louis Barrault cu cel de la Teatrul de Comedie, avea să dea câștig de cauză celui din urmă (France Soir, 22 mai 1964) și, pentru a confirma încă o dată calitatea spectacolului românesc, dorind să monteze Rinocerii la Sofia, echipa Teatrului de Satiră a ținut să vizioneze în prealabil versiunea Teatrului de Comedie. Au urmat turnee în Cehoslovacia, Germania (1966) și Israel (1969).

1965   

     Un alt mare spectacol a urmat în 1965, Troilus și Cresida de Shakespeare, în viziunea lui David Esrig. În același an, după performanța de la Paris, spectacolul Teatrului de Comedie a fost distins cu titlurile de Cea mai bună participare națională și Cel mai bun spectacol prezentat. Troilus și Cresida era, pentru Radio Paris, un spectacol excepțional; cel mai interesant spectacol din întreaga stagiune a Teatrului Națiunilor – declara Al. Botbol, directorul Universității Teatrului Națiunilor, iar The Times socotea spectacolul o fericită și îndrăzneață interpretare a operei shakespeareane. România – cu această ocazie – a fost numită țara miracolului teatral (Borba, 21 noiembrie 1965). Cu ocazia turneului din Austria, din anul 1968, ziarele vieneze titrau: Bucureștiul a învins Troia: Trebuie să ai parte de acest tânăr ansamblu bucureștean, de actorii Teatrului de Comedie, ca să vezi cum mitul despre eroi este măturat de pe podium printr-o lovitură dirijată cu o mână de virtuoz.

1966   

     Spectacolul, timp de câțiva ani, și-a câștigat binemeritatele aplauze la Praga, Berlin, Weimar, Bonn (1966), Belgrad și Veneția (1967), fiind un etalon al măiestriei artistice românești.

1970   

1980   

1990   

2000   



Istoric



Aboneaza-te acum la newsletter si noi iti trimitem programul Teatrului de Comedie, informatii despre premierele si evenimentele noastre, concursuri sau oferte speciale.







Teatrul de Comedie este o instituție publică de cultură subvenționată de Consiliul General al Municipiului București
Sponsori
Parteneri
Parteneri Media


Contacteaza-ne

Strada Sf.Dumitru nr.2
Sector 3, cod 030079,
Bucuresti






Strada Sf.Vineri nr.11
Sector 3, cod 030202,
Bucuresti